a fost ora şaptesprezece
cocoşii stau cu gâturile lungite
Lizuca plânge şi ea după o bucată de pâine
luna s-a dus cu ale ei
prietenii Lizucăi au fost înghiţiţi de ape chiar
noaptea trecută
şi-ar fi dorit să scape măcar câţiva
jocurile nu mai sunt ca altă dată
soarele anunţă o nouă dimineaţă
Lizuca se joacă singură în nisipul proaspăt spălat
ca şi cum aşa ar fi fost
din
tot
deauna
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
spune, fii liber ca o caracatiță în marțea asta fii liber treci tu pe la mese și întreabă-mă, eu n-o să-ți mai răspund aș putea să știu cine...
-
suntem puntea fără să știm trecem prin timp cu timpanele pline de griji un elefant îmi arată calea seamănă cu mama, cu tata, cu bunicii când...
-
mergi tu să aduci o lumânare? chiar trebuie? doar n-o să stăm aşa, în beznă, o zi şi-o noapte de unde ştii cât are să ţină? nu ştiu atu...
iubire
iubire uitare și așternut pădure un cerb pierdut un diamant ce stă doar în frunte acolo îl vei găsi călătorind călătorind cu picioarele goa...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu