învaţă să-ţi porţi aripile
plânsul
şi toate celelalte stele
mâine
ne vor vedea cu toţii
s-ar putea să cădem
departe de casă
cuiburi de tot felul visând
lumi posibile
iarba mereu aceeaşi
prima proiecţie despre rai
când totul ţi-e dat într-un cufăr minuscul
descurcă-te
poveşti salvatoare (te) aşteaptă
înghiţind noduri în fiecare zi
s-ar putea să cădem, îşi spun poveştile
s-ar putea să cădem, silabisesc oamenii prin pieţe
/
iarba
mereu aceeaşi
cămăşi de in pe care le-ai fi vrut mai aproape
spatele pescarului bătrân
ploile din care pare că n-o să mai poţi ieşi
niciodată
mulţumiri tuturor necunoscuţilor
din vieţile noastre
/
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
aș fi scris c-o mână stângă până unde să se vadă peste apă peste mese peste rafturi văd acolo stând ascunși pe andromeda viermi cu mere și...
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul rouă refac t...
#
într-un câmp de cozonac o uitare se gândește cum să fac să-mi amintesc drumul înapoi spre case și plasa ce trage pește răscolesc prin capul...
se pleacă firele de irabă înainte să le calci.
RăspundețiȘtergere