învaţă să-ţi porţi aripile
plânsul
şi toate celelalte stele
mâine
ne vor vedea cu toţii
s-ar putea să cădem
departe de casă
cuiburi de tot felul visând
lumi posibile
iarba mereu aceeaşi
prima proiecţie despre rai
când totul ţi-e dat într-un cufăr minuscul
descurcă-te
poveşti salvatoare (te) aşteaptă
înghiţind noduri în fiecare zi
s-ar putea să cădem, îşi spun poveştile
s-ar putea să cădem, silabisesc oamenii prin pieţe
/
iarba
mereu aceeaşi
cămăşi de in pe care le-ai fi vrut mai aproape
spatele pescarului bătrân
ploile din care pare că n-o să mai poţi ieşi
niciodată
mulţumiri tuturor necunoscuţilor
din vieţile noastre
/
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
la sfâșit ce rămâne nimic din toate astea regele e mort praf și oastea dar tu ce credeai până la sfârșitul zilelor și-apoi în rai poet bun...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
am ştiut atunci că Ruxandra fusese un caz fericit am ştiut că toţi ne vom fi citit poeziile cu teamă şi nepricepere din vârful unui bloc c...
cocor
mă uit la tine cum stai pe călcâie asta e o invitație, de aici se zboară în brațele tale e bine poate oamenii se despart, unul ia zidul c...
se pleacă firele de irabă înainte să le calci.
RăspundețiȘtergere