micul dumnezeu ne așteaptă
sau îl așteptăm; ne numără ne recunoaște ca ai lui
greu trebuie să fie să stai unde stă el să vezi ce vede el
pai eu aș plânge încontinuu
străzile sunt pline de oameni ce pretind că știu
așa că prefer să mă uit la lună și să-mi pun dorințe și s-aștept
și dacă nu se întâmplă, tot să mă bucur
nu port eu brățări, am eu greutățile mele
piețele sunt încă pline de doamne care vând ardei, ceapa, lăcrămioare
domni vând mai rar
domnii aprovizionează și numără șinele de tren
uite nu știu uite nu pricep
nu mai agonisesc și nu mai urc treptele decât două o dată
plouă darnic
citim cărtărescu în căsuța noastră de lemn
bem vin și nu mai vreau să vin de hac nimănui, nici măcar mie
e ziua cuiva în vecini și curtea e plină ochi de lalele galbene
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu