acvarii

orașul București văzut printr-un acvariu albastru perfect

de mii zeci de mii de locuitori

bunici unchi uncheși studente la arhitectură iubindu-se plângăcioase

studenți la cine știe ce mănâncă cartofi cu helas

fluieră tramvaie cântă pe balcoane și doar acolo

pâine caldă vânzători

ce, te crezi mafalda, sau ce? 

șoselele astea sunt aici dinaintea ta, șobolanule 

nu m-am supărat, aveam mai multe pisici decât ei șobolani

mai sus cineva trage dintr-o pipa, suflă într-o muzicuță, nu mai știi care-cum

di-na-mo, di-na-mo

fug pe o bicicleta

mă aleargă câini, dar doar in joacă și eu știu asta

aici în fiecare zi se întâmplă câte o minune, zicea georgică

era extrem de sensibil, răcea săptămânal, era atât de subțire că uneori nici nu se mai vedea între noi

nu mai fură nimeni cireșe, toate putrezesc frumos, nu aparțin nimănui

în alte două zile se scutură

în alte două, ies iar fructe, dar altele, de alte culori

sunt un păun, dar nu știu

dau din coadă, tai zorii cu privirea, zdrobesc prune mari, dar nu știu

am patru copii, uneori mă recunosc în oamenii pe care îi văd de la etajul meu

ne mutăm într-o duminică

sunt o gazelă

un tată bun

nu mai știu ce ora e

alunec în vis

sunt pe un câmp mare ca o tablă de șah 

piesele, cam cât mine, se mișcă lin, foarte lin, pe deasupra 

nu mai știu cine unde înoată

cine pe cine privește 

pe strada de lângă asta mai e cineva care cântă la pian

pe o altă stradă un râu curge bucatele de aur pe care nu le culegem

soarele mă știe pe nume, se înmoaie doar pentru mine 

nu-mi cere bani inprumut, nu face reproșuri, deși meritam

m-am trezit un pui de leu

m-am speriat de agilitatea mea cea nouă

nu mă recunoștea nimeni

nu voiam să mă recunoască

îmi găseam de mâncare singur

culcuș, singur

iar singurătatea era o libertate caldă

om

o-m

uman

undă

umbră

portative mari ceasuri mari zăpadă sub unghii

Gelu își face o barcă, pentru el și doar pentru el dar ne ia și pe el cu noi

ne ia și ne dă un binoclu, ne zice

acum priviți 

ca și cum ar manca dintr-o plăcintă mare din care ies aburi și dorințe înfăptuite pentru toți oamenii

aceasta este o pădure

acesta este un cub

ăsta sunt eu, chiar dacă încă nu știu ce văd

acesta este un dig

o arcă

un suflet neobosit