orașul București văzut printr-un acvariu albastru perfect
de mii zeci de mii de locuitori
bunici unchi uncheși studente la arhitectură iubindu-se plângăcioase
studenți la cine știe ce mănâncă cartofi cu helas
fluieră tramvaie cântă pe balcoane și doar acolo
pâine caldă vânzători
ce, te crezi mafalda, sau ce?
șoselele astea sunt aici dinaintea ta, șobolanule
nu m-am supărat, aveam mai multe pisici decât ei șobolani
mai sus cineva trage dintr-o pipa, suflă într-o muzicuță, nu mai știi care-cum
di-na-mo, di-na-mo
fug pe o bicicleta
mă aleargă câini, dar doar in joacă și eu știu asta
aici în fiecare zi se întâmplă câte o minune, zicea georgică
era extrem de sensibil, răcea săptămânal, era atât de subțire că uneori nici nu se mai vedea între noi
nu mai fură nimeni cireșe, toate putrezesc frumos, nu aparțin nimănui
în alte două zile se scutură
în alte două, ies iar fructe, dar altele, de alte culori
sunt un păun, dar nu știu
dau din coadă, tai zorii cu privirea, zdrobesc prune mari, dar nu știu
am patru copii, uneori mă recunosc în oamenii pe care îi văd de la etajul meu
ne mutăm într-o duminică
sunt o gazelă
un tată bun
nu mai știu ce ora e
alunec în vis
sunt pe un câmp mare ca o tablă de șah
piesele, cam cât mine, se mișcă lin, foarte lin, pe deasupra
nu mai știu cine unde înoată
cine pe cine privește
pe strada de lângă asta mai e cineva care cântă la pian
pe o altă stradă un râu curge bucatele de aur pe care nu le culegem
soarele mă știe pe nume, se înmoaie doar pentru mine
nu-mi cere bani inprumut, nu face reproșuri, deși meritam
m-am trezit un pui de leu
m-am speriat de agilitatea mea cea nouă
nu mă recunoștea nimeni
nu voiam să mă recunoască
îmi găseam de mâncare singur
culcuș, singur
iar singurătatea era o libertate caldă
om
o-m
uman
undă
umbră
portative mari ceasuri mari zăpadă sub unghii
Gelu își face o barcă, pentru el și doar pentru el dar ne ia și pe el cu noi
ne ia și ne dă un binoclu, ne zice
acum priviți
ca și cum ar manca dintr-o plăcintă mare din care ies aburi și dorințe înfăptuite pentru toți oamenii
aceasta este o pădure
acesta este un cub
ăsta sunt eu, chiar dacă încă nu știu ce văd
acesta este un dig
o arcă
un suflet neobosit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu