po #3

toate dorințele mi se descompun cuminți, pe rând, ca cel mai lent domino 

niciuna nu întârzie, iar lucrurile par să mi se arate altfel, mereu altfel decât le-am imaginat

raul îsi urmează cursul, oamenii pun aceleași întrebări 

rinocerii cu ale lor

mecanicii cu ale lor

macaragiii se adună la cineva acasă și văd un film greu

știi cum fumează miliardarii? 

dar cum se face zi, știi?

am un animal care mestecă toate jaluzelele din cartier și tot ar mai merge puțină lumină

po #2

lângă mine un jurnalist întreabă dacă a fost confirmată identitatea fetei dispărute, dacă a fost trimis un mandat de arestare

cu câteva minute în urmă l-am întrebat ceva, părea mai degrabă un puști nebun după jocuri video, butonând la laptop-ul lui

e preocupat

la fel și doamna din fața mea, gândește, caută soluții 

probabil și eu par absent, scriind textul ăsta

cineva râde mai în spate

nu pot să respir, dar mă străduiesc

mă sperii, tresar de la zgomotele coșului de gunoi 

trăsura asta ne leagănă și ne adoarme, nu mai știm cum ne cheamă, ce angajamente avem și față de cine

cât să tot faci băi în șampanie

cât să salvezi arbuștii 

să strângă monezi sau alte colecționabile

din cer cade câte ceva

dintr-un rău ne zâmbesc peștii 

limbile se amestecă

acasă se tot schimbă

o barbă albă cât tot trecutul încăpățânat

o barcă oarbă care să ducă malul bun

vor rămâne urme și poate vom știi să le desfacem

corul cântă

păsările fac cuibul

eu privesc mă dizolv

câte despărțiri dureroase la telefon, ramuri fără frunze, pintilie căutând încă o gară pentru filmul lui

fiecare are câte-un pic de spatiu să se dea în spectacol

unii întreabă dacă merită

alții fac și gata

alții stau la coada

și toți prindem doar bucățele de mesaj pe care nu le mai punem împreună

po #1

tenace

tenace tentaculele din pernă

porcul glazurat plin de sine dar și de ceilalți 

viața se deșiră din când în când în fața noastră, uneori plăcut, uneori nu chiar

așa că urcăm muntișorii și castanii la pas

a fost ora douăsprezece, în gara noastră se servesc de toate, o femeie fără cap stă nemișcată

nu încerca să pricepi, nimeni nu pricepe, nici eu nici doamna de lângă, nici domnul de lângă

aproape de carusel au construit ceva, ceva secret, la dimensiunile potrivite, verificăm zilnic, poate vedem câte ceva prin ferestre

dacă se termină, nu e nimic de zis

un carnețel mic, un bilet de călătorie, un binoclu, am avut fiecare animal în palme și fiecare mi-a spus câte ceva, așa încât acum nu-mi mai amintesc

ceea ce plantăm azi e pentru altcineva, altcineva, altcineva

asta nu e muzică

ăsta nu e un turn

un tur legat la ochi

am găsit o cochilie, acolo se ascundeau toate pe când oamenii nu știau că există instrumente de suflat, mandoline sau poarta sărutului

dacă nu azi, atunci când și dacă nu aici atunci unde să mă schimb într-un păun năuc singur, dar liniștit cu privire la asta

sunt un fel de vânător, văd în linia puștii cum căprioara se uită la mine și nu vrea să tragă, deși eu aș vrea și-i spun trage, e totul așa cum am stabilit

dar după cum știi, îmi aduce crenguțe de pin și apă și cu răbdare îmi linge toate rănile

îi mulțumesc cum pot apoi plec mai departe 

am cu mine un caiet în care scriu mititel: azi l-am văzut pe Dumnezeu, azi m-a văzut și el pe mine, azi m-a iertat vameșul, azi am murit dar doar cât să-nchizi un ochi

nu știu cine mă va găsi sau dacă mă va găsi cineva

ăsta nu e un joc cu arbuști boabe măcinate păsări afară din grădini

când dorm, când nu, când văd, când nu, când uit, când număr

din cizmele mele lumea e un pui de girafă, luna un pui din brânză

încercând să mulțumesc pe toată lumea m-am pierdut, eram pe un râu agitat și mă rugam să scap cu bine, nu mai aveam mâncare și apă, viitor sau dorințe care să nu plece a doua zi

abacul știe dar nu spune

oracolul nu vorbește cu oamenii

trecutul nu ne vrea pe noi cei de acum, orice-am face

apă e până la brâu

apă e până la glezne

apă e iar până la brâu

sunt un copil închis în casă și uitat acolo

oricât ar fi de târziu găsesc ceva de făcut: număr stele, fac forme pe tavan, gătesc o rață pe care nu știu cine a omorat-o, poate-a murit de bună voie, ca să am ce să mănânc

sar de la o vârstă la alta, de la o neliniște la alta, mereu o să fie mai frumos ce nu ai, ce nu poți și așa mai departe, urșii își mută casa de două ori pe sezon, eu tot din diurnă, vând tot evantaie, ai prins ideea

#

totul perisabil totul reversibil că un dop de la o sticlă nu ne place dar nu strică vâslă mică cine dă cu palma dreaptă ca de tată ana are da' nu mai găsește că era deja târziu tejgheaua scriu pe capacul la sicriu sticlete cu un fel de pălărie peste creier care cântă doar la strofă că se duce stea la coadă poate lapte poate mere coapte poate moștenire dă de știre regele oricum n-aude și nu-i place-audi că se plimbă doar cu sania taie cepele cu sabia împăiat în sine dacă ne găsește viitorul sper să nu priceapă ăsta-ar fi ca binele comun când toți altceva harpe și miros de baclava că dacă se putea mai mult era mai mult dar nu e învăț din greșelile altora în turnurile ce-au rămas tu dă-mi mesaje scrie pas sub frunzele din limbile din ceas plec cu scrisoare cu deodorant și peste ochi cu corzile la bas pese poate mai e dar mai vedem

peuri

pistol

pistil

pisică

picnic

lângă casa noastră se construiește o autostradă

mama ne trece pe sus pe partea cealaltă a drumului ne dă sandwitch-urile, o vorbă bună și-un rânjet

fac un castel mititel din nisipul cel mai mare

am prieteni cinci fluturi vii colorați 

vin în cameră doar seara cu viori mici

sunt în fața unei uși la care doar eu am cheia

dar n-o deschid

caut walkman-ul și plec pe marginea lacului poate mă întâlnesc totuși cu cineva

sau mai vad o dată trestiile berzele și pelicanii

musafirul

de la marginea șoselei se scrie altfel la mașina de scris

insectuță, tu cine ești? 

pai, eu sunt

dar nu mai zice 

își face acolo castelanul ei

am stat cu copii, cu băieți

cu fete n-am stat

da' dup-aia mi-am dat seama că e suficient să stau acolo în liniște

oare dacă ești poet, poate pleca asta din tine?

am o mătușă care

oare ea

oare pentru ea

eu plec, pa-pa-paris

am o umbrelă roșie de mătase 

nu trece soarele

dar trec zâmbetele oamenilor care încă vor să trăiască

un șarpe alb imens, blând

în grădina asta bătută de soare

nu spune nimic nu sperie pe nimeni

are ochi albaștrii și regrete deloc

coada nu pot s-o văd

trec pe deasupra culeg merele florile de măr

și le duc fetei din vecini

o cheamă ca pe tine

și de flori se bucură cel mai mult

făcătorii de bine

micul dumnezeu ne așteaptă 

sau îl așteptăm; ne numără ne recunoaște ca ai lui

greu trebuie să fie să stai unde stă el să vezi ce vede el

pai eu aș plânge încontinuu 

străzile sunt pline de oameni ce pretind că știu 

așa că prefer să mă uit la lună și să-mi pun dorințe și s-aștept 

și dacă nu se întâmplă, tot să mă bucur

nu port eu brățări, am eu greutățile mele

piețele sunt încă pline de doamne care vând ardei, ceapa, lăcrămioare

domni vând mai rar

domnii aprovizionează și numără șinele de tren

uite nu știu uite nu pricep 

nu mai agonisesc și nu mai urc treptele decât două o dată

plouă darnic

citim cărtărescu în căsuța noastră de lemn

bem vin și nu mai vreau să vin de hac nimănui, nici măcar mie

e ziua cuiva în vecini și curtea e plină ochi de lalele galbene

acvarii

orașul București văzut printr-un acvariu albastru perfect

de mii zeci de mii de locuitori

bunici unchi uncheși studente la arhitectură iubindu-se plângăcioase

studenți la cine știe ce mănâncă cartofi cu helas

fluieră tramvaie cântă pe balcoane și doar acolo

pâine caldă vânzători

ce, te crezi mafalda, sau ce? 

șoselele astea sunt aici dinaintea ta, șobolanule 

nu m-am supărat, aveam mai multe pisici decât ei șobolani

mai sus cineva trage dintr-o pipa, suflă într-o muzicuță, nu mai știi care-cum

di-na-mo, di-na-mo

fug pe o bicicleta

mă aleargă câini, dar doar in joacă și eu știu asta

aici în fiecare zi se întâmplă câte o minune, zicea georgică

era extrem de sensibil, răcea săptămânal, era atât de subțire că uneori nici nu se mai vedea între noi

nu mai fură nimeni cireșe, toate putrezesc frumos, nu aparțin nimănui

în alte două zile se scutură

în alte două, ies iar fructe, dar altele, de alte culori

sunt un păun, dar nu știu

dau din coadă, tai zorii cu privirea, zdrobesc prune mari, dar nu știu

am patru copii, uneori mă recunosc în oamenii pe care îi văd de la etajul meu

ne mutăm într-o duminică

sunt o gazelă

un tată bun

nu mai știu ce ora e

alunec în vis

sunt pe un câmp mare ca o tablă de șah 

piesele, cam cât mine, se mișcă lin, foarte lin, pe deasupra 

nu mai știu cine unde înoată

cine pe cine privește 

pe strada de lângă asta mai e cineva care cântă la pian

pe o altă stradă un râu curge bucatele de aur pe care nu le culegem

soarele mă știe pe nume, se înmoaie doar pentru mine 

nu-mi cere bani inprumut, nu face reproșuri, deși meritam

m-am trezit un pui de leu

m-am speriat de agilitatea mea cea nouă

nu mă recunoștea nimeni

nu voiam să mă recunoască

îmi găseam de mâncare singur

culcuș, singur

iar singurătatea era o libertate caldă

om

o-m

uman

undă

umbră

portative mari ceasuri mari zăpadă sub unghii

Gelu își face o barcă, pentru el și doar pentru el dar ne ia și pe el cu noi

ne ia și ne dă un binoclu, ne zice

acum priviți 

ca și cum ar manca dintr-o plăcintă mare din care ies aburi și dorințe înfăptuite pentru toți oamenii

aceasta este o pădure

acesta este un cub

ăsta sunt eu, chiar dacă încă nu știu ce văd

acesta este un dig

o arcă

un suflet neobosit

#

tristețe cât pentru toți oamenii

schimbă din când în când perna pe care dormi. acolo se adună neputința

n-o să-ti aducă cine știe ce in the long run

nici polen nici mătase nici liniște dar

tot rezervorul ăsta o să se curețe independent de ce vrei tu

nu suntem ce facem 

nu suntem ce spunem

ia corpul ăla și dansează din când în când

o să vezi, altfel intră aerul în plămâni

lasă cititul de poezii

fă o baie

fă un foc

culege câteva flori, fă o arcă

apoi uite-te la ce ai făcut

sfaturile n-au dus pe nimeni dincolo de malul ăsta

așa că nu mai căuta să pricepi

înotăm toți la fel, chiar dacă nu pare spre o destinație care de fapt nu ne interesează

e doar un joc