mi-e dor de ploaie nu pot să-i mai scriu
de când pământ noroi tăcere timpuriu
au fost lăsate între noi
între-umărul-meu și umărul ei
diminețile fără pereche și puloverul mov
și nimic nu parea să o poată lua din brațele mele
îngrop multe securi sperând ca-ntr-un an o viață în care-am să fiu ceasul vechi, tu catran
să detonăm împreună conacul și-apoi
pe câte un cal să fugim spre pădure
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
spune, fii liber ca o caracatiță în marțea asta fii liber treci tu pe la mese și întreabă-mă, eu n-o să-ți mai răspund aș putea să știu cine...
-
suntem puntea fără să știm trecem prin timp cu timpanele pline de griji un elefant îmi arată calea seamănă cu mama, cu tata, cu bunicii când...
-
mergi tu să aduci o lumânare? chiar trebuie? doar n-o să stăm aşa, în beznă, o zi şi-o noapte de unde ştii cât are să ţină? nu ştiu atu...
nesupusul împărat
glorie nespusului împărat nespusului împărat ă, nesupusului împărat glorie nespusului împărat nesupusului nesuspusului împărat și oamenilor...
Buna! Am descoperit blogul tau intamplator, in timp ce cautam poze pe deviantart.Mi s-a parut interesant stilul tau de-a scrie si m-am bucurat sa vad ca-ti place poezia. :) Te-ar interesa sa vii la un cenaclu cultural? La acest cenaclu se discuta tot felul de lucruri, spre exemplu ,,ce este constiinta?'' sau orice tine de literatura, poezie, neurostiinte, psihologie, religie, istorie etc.La finalul fiecarui cenaclu se recita poezie.Cenaclul se tine in Bucuresti.In cazul in care esti interesat sau in cazul in care vrei mai multe detalii imi poti lasa un mesaj la comentariul acesta sau pe mess, la id-ul ncs_andreea94
RăspundețiȘtergereSa ai o seara luminoasa si-o zi boema! :)