mi-e dor de ploaie nu pot să-i mai scriu
de când pământ noroi tăcere timpuriu
au fost lăsate între noi
între-umărul-meu și umărul ei
diminețile fără pereche și puloverul mov
și nimic nu parea să o poată lua din brațele mele
îngrop multe securi sperând ca-ntr-un an o viață în care-am să fiu ceasul vechi, tu catran
să detonăm împreună conacul și-apoi
pe câte un cal să fugim spre pădure
Se afișează postările cu eticheta dor de ploaie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta dor de ploaie. Afișați toate postările
joi, 10 aprilie 2014
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
cu fiecare zi pașii lor făcuți înapoi cuceresc lumea
-
trec tare peste beznă și fum ceața asta - îi zice acasă copii cu o singură mână bat mingea pe un teren invizibil se mai rănește câte unul,...
-
aș fi scris c-o mână stângă până unde să se vadă peste apă peste mese peste rafturi văd acolo stând ascunși pe andromeda viermi cu mere și...
leneșii ajung departe
cu fiecare zi pașii lor făcuți înapoi cuceresc lumea