când nu știu să ies afară din peșteră iar
strugurii sunt din ce în ce mai acri
tic-tac diform pe umerii mei
un film franțuzesc în care în sfârșit cineva
înțelege ce vrei tu de la viață
după generic te întorci în camera ta cu stomacul plin
de diamante/ rugându-te
cerându-ți iertare
crezând că mâine vei scrie poezia cea mai frumoasă
fetei celei mai frumoase și
vă va fi mai ușor
o vreme
cam cât să plouă de douăzeci și șase de ori
fără să numeri
fără să plângi
fără să-ți fie dor sau
să-ți dorești ceva mai mare decât ești
tu
luni, 29 aprilie 2013
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
spune, fii liber ca o caracatiță în marțea asta fii liber treci tu pe la mese și întreabă-mă, eu n-o să-ți mai răspund aș putea să știu cine...
-
suntem puntea fără să știm trecem prin timp cu timpanele pline de griji un elefant îmi arată calea seamănă cu mama, cu tata, cu bunicii când...
-
mergi tu să aduci o lumânare? chiar trebuie? doar n-o să stăm aşa, în beznă, o zi şi-o noapte de unde ştii cât are să ţină? nu ştiu atu...
iubire
iubire uitare și așternut pădure un cerb pierdut un diamant ce stă doar în frunte acolo îl vei găsi călătorind călătorind cu picioarele goa...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu