o poezie pe care-aş vrea s-o scriu
unde să nu fie totul tragic/ tu să ai picioarele ude
eu, cum mă știi. să te țin de mâini și să râd
de umeri aproape totmaiaproape
filmul e pe sfârșite
ne plimbăm o vreme - atât cât pot
apoi așteptăm soarele
totul începe azi
o ancoră
tatuată pe piept
sâmbătă, 4 mai 2013
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
la sfâșit ce rămâne nimic din toate astea regele e mort praf și oastea dar tu ce credeai până la sfârșitul zilelor și-apoi în rai poet bun...
#
când câmpul cântă cresc arbori
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu