o poezie pe care-aş vrea s-o scriu
unde să nu fie totul tragic/ tu să ai picioarele ude
eu, cum mă știi. să te țin de mâini și să râd
de umeri aproape totmaiaproape
filmul e pe sfârșite
ne plimbăm o vreme - atât cât pot
apoi așteptăm soarele
totul începe azi
o ancoră
tatuată pe piept
sâmbătă, 4 mai 2013
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
spune, fii liber ca o caracatiță în marțea asta fii liber treci tu pe la mese și întreabă-mă, eu n-o să-ți mai răspund aș putea să știu cine...
-
suntem puntea fără să știm trecem prin timp cu timpanele pline de griji un elefant îmi arată calea seamănă cu mama, cu tata, cu bunicii când...
-
mergi tu să aduci o lumânare? chiar trebuie? doar n-o să stăm aşa, în beznă, o zi şi-o noapte de unde ştii cât are să ţină? nu ştiu atu...
oamenii mici
se face că trecutul mă pândește se face că eu sunt trecutul care mă pândesc îmi fuge mintea pentru că mintea nu poate fi prinsă de nimeni al...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu