într-o mie de feluri
femei suprapuse unele
peste altele
coapse
picioare
umerii ăia nu sunt umerii mei
atârnăm de un fir de algă
ne rugăm îngâmfați cu gândul la orice altceva
moartea pot fi eu
dacă e 1 și 20
tu mâine după prânz
prin rotație
învățăm urâtul
apoi zburdăm recunoscători
cineva ne întine o mână
asta contează mai puțin
vineri, 10 mai 2013
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
spune, fii liber ca o caracatiță în marțea asta fii liber treci tu pe la mese și întreabă-mă, eu n-o să-ți mai răspund aș putea să știu cine...
-
suntem puntea fără să știm trecem prin timp cu timpanele pline de griji un elefant îmi arată calea seamănă cu mama, cu tata, cu bunicii când...
-
mergi tu să aduci o lumânare? chiar trebuie? doar n-o să stăm aşa, în beznă, o zi şi-o noapte de unde ştii cât are să ţină? nu ştiu atu...
oamenii mici
se face că trecutul mă pândește se face că eu sunt trecutul care mă pândesc îmi fuge mintea pentru că mintea nu poate fi prinsă de nimeni al...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu