într-o mie de feluri
femei suprapuse unele
peste altele
coapse
picioare
umerii ăia nu sunt umerii mei
atârnăm de un fir de algă
ne rugăm îngâmfați cu gândul la orice altceva
moartea pot fi eu
dacă e 1 și 20
tu mâine după prânz
prin rotație
învățăm urâtul
apoi zburdăm recunoscători
cineva ne întine o mână
asta contează mai puțin
vineri, 10 mai 2013
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
la sfâșit ce rămâne nimic din toate astea regele e mort praf și oastea dar tu ce credeai până la sfârșitul zilelor și-apoi în rai poet bun...
#
când câmpul cântă cresc arbori
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu