vineri, 10 mai 2013

plumb

să fie-ntr-un ceas de quartz acolo unde epidermele se cunosc încetul cu încetul
puțin câte puțin
o ploaie neanunțată
ne vedem acolo sau acolo
simetria asta ne vine de minune la fel și cămașa ta dimineața
fereastra prin care vedem alte vietăți

ansamblul ăsta nemaivăzut ne cunoaște acum pe noi
nu plânge
nimeni nu înțelege oricum mare lucru / nu se poate să nu se poată
pinochio e un băiețel de ispravă
tamara vorbește cu morții
morții vorbește cu tamara
lumile se întrepătrund
voios
ascetic

număr până la zece și mă bucur că nu sunt altceva
număr până la zece și mă bucur că nu sunt altceva
număr până la zece și mă bucur că nu sunt altceva

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

oamenii mici

se face că trecutul mă pândește se face că eu sunt trecutul care mă pândesc îmi fuge mintea pentru că mintea nu poate fi prinsă de nimeni al...