manca-mi-ați poeziile la dejun
atrium or niciodată
găsește-ți mâna dreaptă între atâtea pahare de bere
de când ne cunoaștem noi de când știu să dansez dar mi-am uitat bagheta
acasă lună bec patru sute patru poezia patru pune-mi mâna pe sâni
acum e mai bine și toate par mai aproape farfuriile sunt de acord cu noi
karma chintă uite-te bine la mine
pân-aici a fost cum a fost fosfor mâine la ora două
nu există mâine
numai tu poţi să-mi acoperi rănile, m-auzi
numai tu poţi să-mi faci lumină acolo unde eu
dar adevărul e că totul se clatină
pentru prima dată nu mă mai tem
poate viața e despre ce scriu alții
înțelegi?
duminică, 28 aprilie 2013
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
la sfâșit ce rămâne nimic din toate astea regele e mort praf și oastea dar tu ce credeai până la sfârșitul zilelor și-apoi în rai poet bun...
#
când câmpul cântă cresc arbori
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu