manca-mi-ați poeziile la dejun
atrium or niciodată
găsește-ți mâna dreaptă între atâtea pahare de bere
de când ne cunoaștem noi de când știu să dansez dar mi-am uitat bagheta
acasă lună bec patru sute patru poezia patru pune-mi mâna pe sâni
acum e mai bine și toate par mai aproape farfuriile sunt de acord cu noi
karma chintă uite-te bine la mine
pân-aici a fost cum a fost fosfor mâine la ora două
nu există mâine
numai tu poţi să-mi acoperi rănile, m-auzi
numai tu poţi să-mi faci lumină acolo unde eu
dar adevărul e că totul se clatină
pentru prima dată nu mă mai tem
poate viața e despre ce scriu alții
înțelegi?
duminică, 28 aprilie 2013
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
la sfâșit ce rămâne nimic din toate astea regele e mort praf și oastea dar tu ce credeai până la sfârșitul zilelor și-apoi în rai poet bun...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
am ştiut atunci că Ruxandra fusese un caz fericit am ştiut că toţi ne vom fi citit poeziile cu teamă şi nepricepere din vârful unui bloc c...
ochii și da ochii și nu
ochii lui spun nu ochii ei spun da e dimineață se privesc în ochi și servesc masa are haina ruptă ea întreabă: a trecut ceva, nu? în grădin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu