duminică, 21 aprilie 2013

7:06 mai apoi

nu dau vina pe poezie
pentru fiecare ceas în care mâna mea stângă şi ochiul meu drept
palma mea stângă şi ochiul meu
coliviile banca de vis-a-vis

fără preluare fonetică o repulsie destul de urâtă fațădetot și
aici se naşte poezia
(nimeni nu mă crede)
patefon stricat ești tu, eleonora
de ce-ţi baţi joc de zilele tale

mi-e dor de tine
probabil pentru că e dimineață
probabil

îți las asta
etotceam

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

ochii și da ochii și nu

ochii lui spun nu  ochii ei spun da e dimineață se privesc în ochi și servesc masa are haina ruptă ea întreabă: a trecut ceva, nu? în grădin...