scriu săptămânal o poezie
oricât de mică
în felul ăsta pot bate străzile victorios
cu ochii către cer
fără să cer
fără tine şi totuşi
urmează să ies
oameni de toate vârstele îmi vor spune lucruri nemaivăzute
trăite acolo, departe de patul meu cu două picioare
voi zâmbi gândindu-mă la strofa a treia
vezi tu poezia trebuie să stea în sertar
acolo se simte bine poezia
oamenii nu comunică prin texte
prin substantivul cer aşezat de fiecare dată la început
oamenii vor să-i iei de mână şi să le spui
gata. de azi o să fie ceva mai bine.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
am dus multe războie la 5 am despre care dimineața nu mai avea sens să scriu în patul meu în capul meu doar eu și victoriile imaginare r...
-
uneori am senzatia ca esti aici ma privesti rabdatoare si astepti sa ma repar
-
andaluzia așteaptă mâini peste circul singuratății în natură trenul cu o singură aripă venus cască și zero vreau doar să te cunosc...
the tree the bird the sun
a tree sits in a bird singing flying over here flying over there admiring the violet skies as no one other before the tree knows how to enjo...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu