cola în venă
zenobia mă aşteaptă cu faţa la perete
e mai tânără cu câţiva ani
căzile sunt pline
în scurt timp vom fi înghiţi de apă de mare
apa sărată delfini alege antarctida
vapoare de mărimea mâinii lui dumnezeu palpită răbdător
de pe coridor o aud pe bianca cântând la nai
arpegiul existenţei
te aşezi invers cu spatele lipit de faianţă
numeri ochii oamenilor rămaşi în viaţă fără să-ţi pese
sister morphine, viaţa se termină când vrea ea
calul păşind leneş înapoi
săturat de toate tabieturile din abator
aşezându-se la locul lui visând o poveste asemănătoare cu cea de azi
pe femeia zăcând o prind de guler o târăsc până la fereastră
se aruncă de una singură gândindu-se probabil
la binele meu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu