ţi-am scris o poezie
am uitat-o acasă
a mâncat-o unul dintre căţei
am doi îi cheamă
1 şi 2
plâng unul după celălalt şi se bucură în fiecare dimineaţă
văzând că se trezesc tot acolo
văzând că mă trezesc tot aici iau câteva notiţe
o să le pierd o să mă pierd
o sărbătoare că asta
campanie colaterală a omului cu braţele atârnând
cântând din toate buzunarele
o îmbrăţişare întârziată o să ne-omoare ioana
şi câte şi mai câte pe nouă mai
un turban un telefon în hohote ne vedem mâine
ne vedem mâine pentru că o să plouă
două jucării stricate omul bun acum comandaţi
nu-i nimic ne pupam după aia
cred că Alinei îi place de tine poezia
e un bol cu lapte în care poţi să pui ce vrei tu
ai
mare grijă să nu se răcească
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
la sfâșit ce rămâne nimic din toate astea regele e mort praf și oastea dar tu ce credeai până la sfârșitul zilelor și-apoi în rai poet bun...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
am ştiut atunci că Ruxandra fusese un caz fericit am ştiut că toţi ne vom fi citit poeziile cu teamă şi nepricepere din vârful unui bloc c...
cocor
mă uit la tine cum stai pe călcâie asta e o invitație, de aici se zboară în brațele tale e bine poate oamenii se despart, unul ia zidul c...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu