(poezia ca experiment social)
În barba ta să-ți pui cuvinte
Ca niște ținte după gât. Să-ți țină ele locul de merinde și sfatul bun să-l dea numaidecât!
Ce inspirați suntem la ora asta. Ce inspirați suntem la orice oră.
Cum se coboară muzele din pat. Îi dau poetului peste aureolă și-l lasă-așa să zacă, lat.
Și îl întreabă una dintre ele-acum ce faci?
Mi-am zis că dorm cam de vreo două ore și, uite-mă, sunt tot arici. Pardon. Sunt tot aici.
De ce?
Când eram mic cineva mi-a furat somnul. Îl caut de-atunci când dorm, când sper, chiar când mânânc.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
spune, fii liber ca o caracatiță în marțea asta fii liber treci tu pe la mese și întreabă-mă, eu n-o să-ți mai răspund aș putea să știu cine...
-
suntem puntea fără să știm trecem prin timp cu timpanele pline de griji un elefant îmi arată calea seamănă cu mama, cu tata, cu bunicii când...
-
mergi tu să aduci o lumânare? chiar trebuie? doar n-o să stăm aşa, în beznă, o zi şi-o noapte de unde ştii cât are să ţină? nu ştiu atu...
oamenii mici
se face că trecutul mă pândește se face că eu sunt trecutul care mă pândesc îmi fuge mintea pentru că mintea nu poate fi prinsă de nimeni al...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu