duminică, 12 august 2012

cercuri. încercu-te

(poezia ca experiment social)


În barba ta să-ți pui cuvinte
Ca niște ținte după gât. Să-ți țină ele locul de merinde și sfatul bun să-l dea numaidecât!
Ce inspirați suntem la ora asta. Ce inspirați suntem la orice oră.
Cum se coboară muzele din pat. Îi dau poetului peste aureolă și-l lasă-așa să zacă, lat.
Și îl întreabă una dintre ele-acum ce faci?
Mi-am zis că dorm cam de vreo două ore și, uite-mă, sunt tot arici. Pardon. Sunt tot aici.
De ce?
Când eram mic cineva mi-a furat somnul. Îl caut de-atunci când dorm, când sper, chiar când mânânc.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

oamenii mici

se face că trecutul mă pândește se face că eu sunt trecutul care mă pândesc îmi fuge mintea pentru că mintea nu poate fi prinsă de nimeni al...