scriu un poem din două-n două săptămâni
fac un apel celor atenţi la tot ce spun
(celor cuminţi, celor nebuni...)
aduce-ţi-mi pe săptămână-un sac
plin cu cărbuni şi-o furcă nouă să-i întorc
am să mă străduiesc mai mult
atât cât pot şi am să vă răspund
la rugăminţi la rugăciuni dar nu acum
mă caută cineva prin rai
mă caută cu un telescop din lemn de prun
trebuie neapărat să plec/ să-i spun că nu primesc cadouri până la crăciun
vineri, 27 iulie 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
la sfâșit ce rămâne nimic din toate astea regele e mort praf și oastea dar tu ce credeai până la sfârșitul zilelor și-apoi în rai poet bun...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
am ştiut atunci că Ruxandra fusese un caz fericit am ştiut că toţi ne vom fi citit poeziile cu teamă şi nepricepere din vârful unui bloc c...
cocor
mă uit la tine cum stai pe călcâie asta e o invitație, de aici se zboară în brațele tale e bine poate oamenii se despart, unul ia zidul c...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu