vineri, 27 iulie 2012

d.

mă-ntreb de ce ninge cu fulgi cât capul elefantului toreador
în cea de-a şaptea luna a anului

jacheta Tamarei poartă cu ea un pumn de chei
le scot din când în când din buzunar şi iute
le rotesc pe degetul arătător

ţin de câteva nopţi un pinguin în buzunar
se dă deştept înghit amar
crezând că nimeni nu mai sta cu ochii la trăsnăile noastre

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

#

sunt un con cu şapte capete destinul de pe ultima petală sunt frica sunt ultima seringă sunt fericirea aia care nu mai trece sunt tot c...