vineri, 11 mai 2012

titlul e la tine

ţin un fel de durere înlăuntrul pieptului
un cocoş de mărimea mâinii mele stângi
sculptează pe cineva acolo
un bărbat de vârstă mijlocie pe care n-am ştiut să-l cresc de unul singur

de două zile îmi răsună în nări mai ales trosniturile lui
mă întreb ce minunăţie are să iasă
cât avem să ne bucurăm şi eu şi cocoşul
de o aşa ispravă

nopţile şi le petrece tot acolo
bătând fără oprire
durerea e încă vie dar cui îi pasă
are cel puţin două suflete să-i ţină de veghe

ţin un fel de durere înlăuntrul pieptului îmi şopteşte sculptura cea nouă
pun mâna pe telefon
şi cer un cocoş pe măsura ei
după numai câteva ore zburătorul îşi făcea datoria

2 comentarii:

oamenii mici

se face că trecutul mă pândește se face că eu sunt trecutul care mă pândesc îmi fuge mintea pentru că mintea nu poate fi prinsă de nimeni al...