vineri, 25 mai 2012

Cor.idor

poeţii au mereu cuvintele la ei
bileţele cu care poţi trece dincolo
neîntrebat
eu stau în faţa unei uşi
şi mă rog să nu fie nimeni înăuntru
pentru un timp îmi aduc aminte ce ar trebui să spun
şi de ce
adorm, mă trezesc după câteva minute
cineva murmură
am crezut că eşti mort
am crezut că nu locuieşte nimeni aici
îţi fac un ceai aşa cum îţi place ţie
cu mult zahăr şi puţină lămâie
pisica mea, Lil, nu suportă străinii
nu văd să aibă ceva împotriva ta


şi constat că nu mai am nici măcar o lămâie
nu ştiu ce-o să ne facem în cazul ăsta

Un comentariu:

funeralii

cerc închis într-un apartament ce seamănă cu o cameră de hotel pe același palier cu tine, îngerul tău păzitor și alți câțiva pieteni preg...