luni, 14 mai 2012

ciorna a.

mă uit în mine
un clovn din rândul patru
vrea să se arunce de undeva dinăuntru
tot înăuntru
singura lui dorinţă ultima lui dorinţă
ar vrea să aibă curajul
îşi închipuie, se balansează din ce în ce mai repede
dar ceva îl ţine acolo
nu pot să strig, nu pot să-l prind cu mâinile

de ce trebuie să văd
să aud şi să ştiu ceea ce ei uita noapte de noapte
punând capul pe pernă
şoaptele sinucigaşului alunecă înăuntru

pe puntea asta murdară îmi pare că aud bătând
un picior de lemn
mă gândesc că e ceasul vechi din camera cu numărul doi
o cruce ruptă în colţuri un ţipăt de femeie rămasă singură

închid ochii şi din păcate văd şi mai clar
un clovn din rândul patru se cearta cu mine
fiind sigur că balansul lui
nu mă priveşte

zice detest măslinele şi totuşi mănânc un kilogram
în fiecare zi de luni
ca o pedeapsă
aş vrea să vărs tot dar măslinele se pun invers
dându-mi de înţeles că le e bine

s-au adunat câteva kilograme
se hlizesc aşteptând să mă umplu de crăpături
iar ele să iasă afară
fiecare cu câte-un os în gură
bucurându-se de victorie

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

oamenii mici

se face că trecutul mă pândește se face că eu sunt trecutul care mă pândesc îmi fuge mintea pentru că mintea nu poate fi prinsă de nimeni al...