torc ca un motan la menopauză
ca un poet la menopauză
ca un strungar în pauza de prânz
de la trei la şapte
la turn
pentru cină
taxiurile nu mai circulă
autobuzele nu mai circulă
femeile nu mai circulă
întinde braţul şi spune-mi
ce părere ai despre moş crăciun
dar despre coca-cola
dar despre femeia cu care îţi petreci cele mai multe ore
la telefon
telefonul cu disc din sufragerie
prizonieri atunci când inima iese din cutiuţă şi se aşează
în mâna celuilalt
tresare de câteva ori
uneori se întoarce înapoi în piept
dunărea
un fel de veneţie mai mică
în care gondola eşti tu
a fost ora nouăsprezece
îmbarcarea, vă rugăm
îmbarcarea
poezia asta-i marfă
ca o cheie franceză peste ceafă
te-ai trezit?
doamne, cat imi placura versurile astea! sunt originale, sunt libere, sunt haioase, sunt ironice, sunt nostalgice si sunt triste in acelasi timp. sunt intr-adevar niste versuri deosebite:)
RăspundețiȘtergeresi nu, nu m-am trezit inca.
wake up call.
RăspundețiȘtergeree de-a dreptul revigorant să îți descâlcesc poezia.
sarmalele reci, telefonul nu mai suna.
RăspundețiȘtergere