noapte bună noapte
viorile tale îmi şuieră refuz sa mai înțeleg vorbele lor
dirijor pe pământul acela nou
unde nu ne vom mai rătăci
numele meu nu va ţipa numele tău
iar seara te vei întoarce teafără
cu umerii râzând
pentru că niciun pericol nu există în pădurile
de după deal
am o singură trompetă la care cânt pentru tine
mă auzi de departe te bucuri tragand tot aerul înăuntru
apari într-un final
ai braţele pline de mere şi surcele care să ne ţină de cald
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
la sfâșit ce rămâne nimic din toate astea regele e mort praf și oastea dar tu ce credeai până la sfârșitul zilelor și-apoi în rai poet bun...
#
când câmpul cântă cresc arbori
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu