cineva se roagă mereu pentru tine
când pereţii chiliei se surpă
când apele se ridică deasupra
şi cerul nu mai poate fi văzut/ mâna nu mai poate atinge
iar pieptul e prânzul preferat al corbilor
(noilor tăi prieteni)
cineva
în singurătate
se roagă pentru sufletul tău
corbii pleacă departe
pereţii stau din nou pe picioare
iar apele se întorc înăuntru;
nu e meritul tău
nici meritul credinţei tale
ai fi putut să nu te mai trezeşti dar
cineva se roagă fără oprire
pentru ca limbile ceasului s-o ia numaidecât
înapoi
Poate ca cineva se roaga mereu acolo pentru noi - am credinta asta. Cineva ne vegheaza mereu si ne doreste binele, oricine ar fi acel cineva. Asa ca atunci cand simtim ca totul se prabuseste si trebuie sa ne luam forta de undeva, sa credem mereu in asta. Chiar si sub forta inconstientului, lumea noastra se poate pune la loc pe picioare, oricat de prabusita ar fi. Am mereu ideea asta cum ca, oricat de neadevarate sunt lucrurile in care credem si sperantele noastre, simplul fapt ca noi ne agatam de ele si nu vrem sa le dam drumul, ne poate ajuta sa reusim. Candva.
RăspundețiȘtergereAlina
asta a atins o coarda si a faramat ceva liniste peste gandurile mele.
RăspundețiȘtergereŞi peste ale mele. Mă bucur. Azi am întrebat-o pe Mihaela ce faci.
RăspundețiȘtergere