marți, 24 aprilie 2012

Locul

atunci am înţeles
ca locul meu nu mai e pe pământ
ci-n largul cerului ce-n mare se răstoarnă

se prăvăleşte iute să adoarmă
în braţele femeii lui ce ştie tot
şi-i spune numai lui punându-i adevăr în palmă

adoarme cerul fericit
femeia-cer adoarme şi ea fermecată
ar vrea copii cu scâncetul senin dar mai aşteaptă

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

#

sunt un con cu şapte capete destinul de pe ultima petală sunt frica sunt ultima seringă sunt fericirea aia care nu mai trece sunt tot c...