Când nu găseşti lumină în lumină
aşteaptă să se lase noapte
păcatele cele mai multe obosesc
şi ai răgaz gânduri să-ţi pui deoparte
Războiul încă bate-n piepturi
până şi somnul îl străbate
dar obosesc cu toţii, ţine minte
pericol pentru-o vreme nu-i
Aprinde sfeştenicul şi stai cu tine
şi-ţi spune gândul bun şi celelalte
aprobă ce-i lăsat să lumineze
iar restul pune-l în pământ
Ei nu vor ştii nimic dar nu ai teamă
braţul le oboseşte-acum şi-n timp de zi
şi spada vor lăsa-o una-două
tu stai cu tine noaptea şi-i socoate-i vii.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
la sfâșit ce rămâne nimic din toate astea regele e mort praf și oastea dar tu ce credeai până la sfârșitul zilelor și-apoi în rai poet bun...
#
când câmpul cântă cresc arbori
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu