azi am pus întrebarea la care nimeni
nu poate să răspundă
preferatele mele balene
se ridicau deasupra apei murmurând
înfăptuieşti o nedreptate, fiule
lucrurile n-au să rămână-aşa
plouă şi toate culorile se scurg
planşă proastă
i-am spus ăleia ca hârtia lucioasă nu ne va ajuta
plouă şi toate culorile se scurg
cum ar fi să te trezeşti într-o dimineaţă şi cineva
cam la fel de mare ca tine
să te ţină strâns şi să-ţi spună
eu nu mai plec
încerci să scapi
te ameninţă cu pistolul
cu ciobul acela - triunghiul echilateral
încerci să scapi
scrii pe toate oglinzile din casa /lucrurile
nu pot rămâne aşa
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
la sfâșit ce rămâne nimic din toate astea regele e mort praf și oastea dar tu ce credeai până la sfârșitul zilelor și-apoi în rai poet bun...
#
când câmpul cântă cresc arbori
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu