Razei

nu-mi mai iubesc pământul
braţele lui
umerii
coapsele pământului
pântec ars
caută-mă
sau ceva are să se surpe în ţinutul dintre mine
şi Dumnezeul coborât
în femeie

la gând
la timp
plecând
închinându-se

ferestrele de vizavi

eşti aşa frumoasă când scrii
într-o cameră închisă ermetic
şi nimeni nu ne poate aduce
la lumină

patetismul
hainele de duminică
poeziile se lasă greu
ca o durere-n coastă
o servietă uitată la birou
pe când soarele
se purta altfel cu oamenii

închei cu gândul
ca în ziua-n care voi scrie cele mai urâte cuvinte
gata să murdărească în primul rând
preşul de la intrare
ai să-mi dai botinele jos spunând
eu înţeleg
intră, se răceşte supa ta preferată.

spatele pescarului

învaţă să-ţi porţi aripile
plânsul
şi toate celelalte stele
mâine
ne vor vedea cu toţii
s-ar putea să cădem
departe de casă
cuiburi de tot felul visând
lumi posibile

iarba mereu aceeaşi
prima proiecţie despre rai
când totul ţi-e dat într-un cufăr minuscul
descurcă-te
poveşti salvatoare (te) aşteaptă
înghiţind noduri în fiecare zi
s-ar putea să cădem, îşi spun poveştile
s-ar putea să cădem, silabisesc oamenii prin pieţe
/

iarba
mereu aceeaşi
cămăşi de in pe care le-ai fi vrut mai aproape
spatele pescarului bătrân
ploile din care pare că n-o să mai poţi ieşi
niciodată
mulţumiri tuturor necunoscuţilor
din vieţile noastre
/

secund

începuturile cu durerile lor
dungile necălcate
mâncarea lăsată anapoda
clipe
cine să le mai numere/cine
să le mai sufere

avioane din hârtie şi-apoi
lumea despre care nu vrem să ştim nimic
palma întoarsă spre dumnezeu
pe care-aş vrea să-l botez altfel parcă
de fiecare dată
să nu înţeleagă numai cine trebuie

ascunşi
singurătăţile plutesc
pe ape
ochi tulburi
vezi punctul
înainte să spui ceva

anacronic
ancora binelui ne prinde umărul
camarazi fără voie
campăm
nesfârşit
numără-mi degetele crescute azi

că-ntr-o luptă aleasa înainte
sărutul binemeritat
somnul laptelui
călduţ încă
curma durerile bolnavilor
închipuirile lipsite de avânt

titlu pe nevăzute

mi-am amintit de Zglobia şi închiderea ei
în cochilia necunoscutului de dincolo
de mlaştini
vineţie şi a nimănui
a ei, a lui, a moşului ce-mi spui că te-ar fi vizitat
e frig aici, e frig
şi iernii-i arde de balade
bal bule bombe scoate-mi aripa
ramuri de brad
ramuri de prun
ramuri de viaţă şi Neptun
se uită-n noi şi râde-ntreg

din zi în zi
încolăciţi
făcând în ciudă unei lumi/plecăm
călătorie
rugăciuni
şi coridoare/surd
apun toate minciunile

mi-am adunat în grabă rufele
mă mut
şi luna mă primeşte-n sine
mi-am scurs în grabă ochii/acum
te văd
întorc ceasul ciudat pe partea cealaltă şi-aştept
că florile să-nceapă să se certe
că toate ce se cern să-ţi strige numele

pe care ţi-l cunoşti doar tu.

Pe 30 de arginţi

1.

mă minţi sau adevărul e undeva
la mijloc
între tine şi mine
piciorul pus înainte
cântec de adormit copiii

ca să ne putem face planurile
trecem graniţa mâine noapte
apă până la glezne
până la genunchi
apă până la şolduri
dincolo de coaste
Umberto Eco se joacă cu inimile noastre

ca o rimă pe nepusă masă
un musafir nepoftit
o poezie pe care nu o vrea nimeni


2.
mă minţi sau adevărul se joacă cu degetele
noastre
greşit-am oare
plătim
bem pe datorie

peri albi
doamne îmbrăcate
adormite cu o singură lovitură
o cutie cu benzină şi poate vom scăpa
şi poate vom


scăpa cu bine

Hortensia (nu) există

călătorim
căldura curge prin noi ca o balegă din ziua a
şasea/ Caligula
şi cei douăsprezece apostoli
cravate cu nodul cel mai bine făcut

călătorim
rumegam cât mai repede
azi se vor fura ceasuri
mâine, curele
poimâine s-ar putea să ne liniştim

călătorim
căldura curge
cum prindem o zi liberă, cum ne aruncăm în Pacific
cu braţele deschise înainte
cu frunţile

nu mă interesează cine eşti şi aşa
şi pe dincolo
poezia
pungilor de sub ochi
bocanci de împrumut


aşa să ne-ajute cel ce a rămas
între noi.

Tonight I'm loving you

mortul din groapă
şi mortul zăcând pe pământ
mai curat şi mai sincer ca niciodată

eu o dau dracu de viaţă, zice-ngropatul
eu o dau dracu de moarte, zice celălalt
visez prea mult de la o vreme
asta nu ne poate aduce nimic bun

medicamentele nu ne mai ajută
amintirile nu mai sunt demult ale noastre

bileţele la cafea

...
să afli locul pe care îl frecventează
să vorbeşti cu cineva acolo
să îi lase biletul tău
în fiecare zi/ o continuare
la cafea

numărători de ploi din doi în doi
cine-a venit mereu cu ziua-n gând

de fapt
am cunoscut o fată frumoasă
are maşina are şi casa
şi vorbim la telefon o grămadă
însă n-are ochii tăi...
însă n-are ochii tăi...

.motor

acum, în clipele cele văduve
'n care ziua şi noaptea-mi par totuna
orele se aştern murdare ca şi cum
cearşafurile sunt toate ale lor...

încă plâng portocalele
pe care nu le-am putut ajunge cu mâna
aripile cu care n-am ştiut să mă port
plânsul pe care n-ai ştiut să-l cugeţi

azi toţi scriu despre noi
ochii tăi mă uita
mâinile tale mă uita
umerii tăi au plecat demult

sunt om şi mă pot mulţumi cu asta
eşti femeie deşi ai fi putut
fi
altceva

adorm ca şi cum m-ai fi iertat
te-ai fi întors
sau aşa ceva
finalurile cu tine mi-au plăcut întotdeauna

am nevoie de cuvinte

am nevoie de cuvinte
de cvinte şi de cvartete
am de capetele sfinte
amănunte
jurăminte
apele să mi le zvânte
vorbele să mi le spele
poarta porţilor, cuminte
să te-aştepte
să te zbiere
a venit!
trezirea, sire!
împărat fără regaturi
a venit şi-mi strigă ESTE
în armuri şi cu pecete
să le văd din depărtare
să mă vadă
cine-ţi este
cel ce marea-l ştie, goală
cel ce tu îl ştii,
...
amară

Dar ştim atât de bine să uităm

a fost ora şaptesprezece
cocoşii stau cu gâturile lungite
Lizuca plânge şi ea după o bucată de pâine
luna s-a dus cu ale ei
prietenii Lizucăi au fost înghiţiţi de ape chiar
noaptea trecută
şi-ar fi dorit să scape măcar câţiva
jocurile nu mai sunt ca altă dată

soarele anunţă o nouă dimineaţă
Lizuca se joacă singură în nisipul proaspăt spălat
ca şi cum aşa ar fi fost
din
tot
deauna

nici_mie

în seara aia mi-am dat seama
că te iubesc
eugen îmi trimisese textul promis
citeam rândurile alea de parcă erau ale mele
ochi critic, îmi zicea el
s-o crezi tu, îi ziceam eu în gând

vlad şi ilinca rânjeau din colţurile lor
copiii îşi vor trimite textul ăsta pe e-mail mai ceva
că mesajele împânzite cu ameninţări
mai ceva ca un film horror bine făcut

în seara aia
aşteptându-te
mi-am dat seama că te iubesc

cu mâinile îngheţate şi ochii
pe ceasul pe care tocmai îl furasem
al patrulea pe săptămâna asta

ştiam că n-ai să vii
că n-o să ajungem la mine acasă
şi că zorile ne vor găsi separat
în seara aia
mai mult ca-n oricare altă seară
mi-am dat seama că te iubesc

supoziţii. speculaţii. supozitoare

ne vom întâlni într-o dimineaţă
cerul
cafeneaua pe care o vom face una cu pământul
mesele stând cu picioarele-n sus
asemeni unei femei nedumerite
vulgaritatea e o scuză bună
când n-ai mâna cu care se scrie de obicei

ne umplem buzunarele
libelule fără părinţi
pâinea cea de toate zilele
poezie în fiecare batista ce stă să cadă
din buzunar

visul
nesomnul
oameni ce nu ştiu singurătatea
eşti liber, dragul meu
iluzia unui plânset care era oricum acolo

te iubesc
as-vrea-sa-ţi-scriu-o-scrisoare
nu uita asta.

Călcându-mi pe urme

sângele uriaşului
cimitirul apărut de nicăieri
o mâna pusă anapoda
o carte pe care ţi-ai fi dorit s-o scrii fără
să te uiţi înapoi

moarte corbului
moarte omului
moarte la marginea mâinii mele
închideţi vă rog
uşa

cum să te ascunzi atunci
când eşti într-o deplină siguranţă
/
ochi roşii
şobolani născuţi în luna a şaptea
mâine nu te vei trezi de dimineaţă
frica va pleca
înainte