Oare ţi-am zis să scrii mai des/
Un compliment ce mi-l indes în buzunare
Amorul cu ochi de oţel
În glezna din grădină creşte-o floare.
A câta oară să-ţi mai spun
Fântâna-i prea departe, nu-mi eşti deloc dator
A câta oară mă strig
Şi tot greşesc, şi tot omor.
Încrucişându-mi mâinile mă roagă
Să nu m-amestec în neantul nimănui/
Nu vreau să zbor în niciun fel, poveste
Păstrată-n cerul gurii, printre nori.
Patetic ne-nceput tresaltă prin obloane
Mai zi, mai noapte nici c-a fost vreodată/
Nu ştiu să-nchei ultimul nasture de la cămaşa
Nu ştiu să plec de unde mi-a fost dat.
Rânduri ca valurile mării,
Să mai zâmbim puţin/
Când ne-o fi mai rău/
Domnului să ne rugăm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu