Femeia început
te aud
ba nu
de fapt te aud destul de bine
eşti un mincinos, iar mie nu-mi plac mincinoşii.
eşti un mincinos, iar mie îmi tremură vocea cum nu mi-a mai tremurat până acum
într-o dimineaţă am dispărut
m-au plâns cum au ştiut ei mai bine,
dar eu am rămas ascunsă în peştera asta
în care nu e niciodată prea frig
sau prea cald
prea lumină
sau prea întuneric
umbrele sunt singurele forme de viaţă pe care nu le cunosc
şi, între noi fie vorba, nici nu-mi doresc atât de mult
acum
lasă-ţi-mă să dorm
Femeia Zgârie-Nor
sunt sus, iar dacă ai curaj, mă vei găsi aici
cocoţată pe acoperişul blocului ăsta ce nu se mai termină
gata-gata să sar
gata-gata să scriu o poveste pe care să n-o ştiţi citi
pe care să n-o ştiţi purta pe-mai-departe
dar ştiu
ţie nu-ţi plac scările, lifturile sau alţi scripeţi ridicaţi
împotriva
a tot ceea ce înseamnă
viaţă
Femeia lipsă
eu duc viaţa cea mai uşoară, deşi, uneori,
mi-aş dori şi eu, ca orice femeie din trecut,
o slujbă prin care să pot fi apreciată la adevărata mea
valoare.
şase luni - două treimi dintr-o sarcină şi nimic ieşit din tiparele
pe care le cunoaşteţi deja.
am fost şi încă sunt specializată în tăcerea profundă
va scriu la lumânare, acum trebuie
să-nchei.
ceară se topeşte uimitor de repede aici, jos.
Femeia furtună
acum câţiva ani am citit un poem despre culoarea roşie
săptămânile trecute am găsit un portocaliu şters, dându-şi ultimele suflări
pentru că timpul fuge după legea lui, neştiută de noi, ceilalţi.
obosesc uneori, dar oamenii nu au de unde să-mi cunoască slăbiciunile.
salută şi ele, sfârşite, singure, o dată cu mine,
dar nimeni nu are urechi capabile
pentru una ca asta.
Femeia umbrelă
După ce peştişorul de aur s-a dovedit, de fapt, o pasăre inutilă,
După ce între două scaune stă, în fiece moment, fără excepţie, un al treilea
După ce oglinzile au distrus vieţile a jumătate din oamenii uitaţi în oraşul nostru
După un "o să vin", "o să plâng", "o să mor"
Se va sfârşi uşor - fără ţipete, fără loviturile-care-nu-se-uită
Femeia ce nu cunoaşte drumul spre casă
poeziile mele pot fi oricând un eşec
apele pot fi oricând un motiv pentru moarte
ultimul fum are să fie mereu o minciună uşoară
cadoul ăsta ar putea să fie pentru dumneata
cântecul ăsta ar putea să fie pentru dumneata
urletul ăsta ar putea să fie o scăpare necugetată
scăparea asta ar putea să fie o farsă.
farsă asta ar putea să nu amuze pe nimeni.
Femeia fluture
cineva spunea odată că există fluturi care trăiesc
cât pentru o singură rotire a soarelui.
soarele nu se mai roteşte de mult, orice ar spune ultimul om de ştiinţă
rămas în viaţă.
cineva spunea că cea mai scurtă zi din an e de fapt
ziua-n care sfârşitul coboară pe pământ, apoi, din compasiune,
din-pricina-amintirilor-de-pe-vremea-când-era-încă-om
pleacă spăşit, cu aripile lăsate,
în lumea-cu-mai-puţine-griji-decât-ale-noastre
să nu te îndoieşti niciodată de mine - şerpii năpârlesc o dată sau de două ori pe an,
în funcţie de bunătatea dumnezeului lor,
dar asta e o cu totul altă
poveste.
Femeia iertare
nu există.
