Voiam să fiu nebun, era ultimul vis.
Voiam să fiu tot eu, ochiul ce rămâne-nchis.
Voiam ceva nou pentru noi,
Dar lumanarile s-au stins.
Așa ai aparut tu, prințesa jocului cu timpul.
Dintr-o lumânare stinsă, rămăsese numai nimbul.
Dintr-un colț de cameră, priveam singur
Cum lumea ce-o credeam era acum una cu filml (mut).
Ultimul fruct eram eu și altceva nimic.
Rol capital în a morții poveste,
Scrum cu graiul pierdut,
Oamenii cred că mint,
Eu cred că încă urmărește
De sub haine de sfant
O lume din care-a plecat.
Care durere și care nesfârșită luptă?
Vei scrie de-acum pe pereți învățăminte
Și numere pare celor drepți.
Poți să repeți de vrei liniile mari,
Poți să le dai ceva din cele ce le crești.
Cu timpul vei uita cine ești și va fi poate mai ușor,
Timpul te va lua cu el pe cel din urmă nor.
Ai să te duci,
Ai să zâmbești...
Să nu te temi, să nu-mi scrii - îmi pierd vederea.
Să nu-mi pleci, să nu-ți uiți de tine, să nu-mi ceri.
O dată cu ea mi-au luat toată averea.
Sa nu regreți...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu