miercuri, 2 decembrie 2009

Revers

De când eram doi embrioni
Visam să jucam teatru pe mari scene ale lumii.
Să schimbăm pe rând măştile,
Să fim alţii şi alţii şi alţii...
Uneori ne plăcea să fim noi,
Dar asta însemna să ne dezgolim,
Să murim îngheţaţi.
Asta nu facea parte din planul nostru.
A mers un timp,
Nu ştiu cât a mers.
Scenele s-au restrâns uşor în două camere mici,
Iar lumile, am devenit noi.
Dar noi,
Noi eram altceva
Şi singura noastră dorinţă era
Să fim iar embrioni.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

cocor

mă uit la tine cum stai pe călcâie  asta e o invitație, de aici se zboară  în brațele tale e bine  poate oamenii se despart, unul ia zidul c...