Am adormit;
Și visul ciudat îmi spunea c-am picat într-o joi.
Pluteam ca mereu
Și încercam să-nviu.
Erai pe lângă lacul vechi și n-am putut să plec.
N-aș fi putut nici să mă leg, sau cel puțin așa speram.
Îmi era dat să știu din nou că oameni noi vin cu meniri
Pe care până nu de mult nici că le cunoșteam.
Ca printr-un joc nebun am stat,
Pot crede, ani întregi ca să te văd cum crești.
Am stat atât de mult, simțeam cum viața mă tragea de păr,
Zicând că altă șansă n-am.
Dar nu creșteai, ci parcă, în suflet adânc,
Din ce în ce mai mică încercai să fii..
Așa încât am insistat să mai privesc.
Noi fugeam goi și plini de noi,
Ei ne vânau, ei ne visau,
Noi fugeam goi, fugeam cu inimile-n noi.
Ei ne voiau căzuți.
Și s-a sfârșit cu noi,
Înmurmuram frecând vaginul cu piciorul stâng.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu