Zări sparte,
Minți decupate usor,
Scări coapte,
Soluții temporare trimise într-o scrisoare cu plic,
Bancuri noi ce râd pe tema morții.
Vor coapse,
Și case noi,
Corsete să ne prindă pe-amandoi.
Sfori să ne lege fețele de-o mască de care noi ne lepădăm
Că nu-i a noastră.
A noastră-i zarea,
Și globul,
Speranța clopotelor încă vii
Ce-și țes viață în piele,
Amintiri, sechele, înmormantari rebele cu morți
Picați din cerul meu,
Intrând pe gene lungi,
Prin vene grase, punând o piedică.
Crestând un piedestal înalt
Înalța-vor statuie din piept și carne,
Coaste și câteva gânduri calme.
Iar tu vei sta stană de piatră, răsuflând pe-ascuns
Aerul sobru-al unei luni în care oamenii se-mbracă gros,
(Și trist!)
Fac economii,
Mor cu mai mare ușurință.
Iar ea-ți va cere să cobori.
Tu n-ai să poți - te va veghea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu