în acest bol bolborosind
orașul nu se așează
un cocoș cu privire de moș și pantofii roși bate câmpul ăsta pe jos
în capăt o trompetă
în capăt lunetistul
tremură
boem
dar nu azi
un poem anapoda înțeles doar de cel care suferă
dă un telefon
citește de pe bilet
aici a fost o lipsă
un restaurant turcesc se deschide aici în fiecare zi
vom găsi o masă imaginară într-un colț imaginat
am
bagaje
opriri
evantai
o vulpe tatuată pe piept
care doarme oricând cineva o privește
orașul cu orele
orbita cu stelele
oare
în câte bucățele se sparge o stea când e tristă
așa a întrebat pescarul
pâlpâind pe cerul zilei steaua păzitoare nu silabisea nimic
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu