când eram aici dar cântam pe militari
visam aici dar număram flori pe Plevnei
eram martori la morțile de cai
și lipeam trompete cu limba
era mereu deschis la păstrăvărie
vindea unul scund și livid cu față de copil
râdea mereu și zicea mulțumesc să mai veniți
nu omorâm peștii
ei vin aici singuri să moară
era finalul unei săptămâni mari
în fiecare zi cineva visa la America
e, ce dacă nu știu engleză
și ce dacă e departe, mă duci tu
strâng bani, am deja..
dar mai bine să nu știți voi
că-mi luați norocul
și ploua
și ne ascundeam pe acoperiș
toți frați
și egali
cu visul în ochi
pe deasupra blocurilor care se înmulțeau
când nu eram atenți
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu