tristețe am în cărțile mele
tristețe vând la tarabă
așa zice profesorul mâncând păsări vii
ies din gura lui zeci de pene care se reunesc pentru zbor
profesorul tușește ia un gât de apă se umflă binișor
are bani și vise de bucurești
are ochii mari și bate o singură stradă
de dincolo de jaluzele privește o fată cu părul bine tăiat și pisica ei rotundă
se face două
cine își permite mănâncă salată cu pește și bea limonadă
se face trei
vânăm o altă săritură
zilele sunt scurte și frumoase
nu avem timp să ne punem întrebări și nici să plângem din când în când
sunt roșii frunzele
e bun ceaiul de pe strada asta
sunt albaștrii ochii mei
are gust bun iertarea asta
pescuim dăm și jucăm table
iese mereu ce trebuie și câștig și eu și tu
e noapte la terase și e frig
și tot nu pricep pe cine e bine să mai iubesc
apoi mai tragem una
e cald și suntem iar în orașul mare
nu îmbătrânim în nicio zi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu