rigamortis

e noapte mă trezesc la tine-n mașină
eu în dreapta tu la volan cine-i de vină
intri-n primul parapet acum suntem lumină
e august dar ninge nu știu cum totu-i alb în jurul meu n-o să te pierd acum 
ți-am promis c-o s-apari pe-album în toate piesele în toate piesele
tu nu știi era septembrie și-a ieșit
n-a ascultat nimeni nu m-a sunat nimeni
n-am fise pentru telefoane publice știi bine
aș fi vrut să vezi mai mult din mine să văd mai mult
nu doar gropi și vitamine nu doar gol și țipete străine
nu știu cine sunt și nici de unde vin 
fulgi care ne-acoperă și flori care ne ies din piept o capodoperă
pustiu tu nu mai ești iar eu nu mai știu să scriu
nu e vina ta c-am rămas prăpastie
nu e vina ta că n-am știu ce mă paște
e-atât de simplu de fapt tu cu-ale tale eu cu-ale tale 
colile sunt goale ne vedem la intrare
timpul nu există poate d-aia mi se pare c-a fost ieri
unu unu doi unu unu doi se-aude-n cap
tre' să te faci bine neapărat
deschid ochii sunt la mine-n pat
aud tobele cu bat aud străzile cum țipă
aș pune mâna pe-o sticlă aș pune mâna pe-un stilou
văd bine acolo unde nu-i bine deloc
deschid ochii din nou sunt pe-o planetă în formă de ou
îi deschid iar și sunt la tine pe balcon 
nu-nțeleg nimic din toate lume spartă ce vrei 
ia ochii mei să vezi cum se vede prin ei

twelve59

să-i dăm cezarului ce-i al cezarului pace portarului pace groparului scripcarului 
fiecare-n buzunarul lui gara plină cerșetori și dealeri întoarcem înc-o filă
prins între tine și tine ce se găsește dincolo de lovituri de țipete de semnături e limpede
simte-le cuvintele lovind de-acolo de unde vin totul arată-a sublim aici luminile parcă-s venin
dincolo de stradă m-așteaptă un baldachin un balon cu aer cald un băiat înalt 
un-armăsar lasat în șanț singurătate-abrutizată ramuri pline bilanț arome și niciun sfanț
alunecă adulmecă lumea lumea te-adulmecă te găsește lunea pui preț pe ce nu ai pui preț pe cer și rai 
sincronizat perfect cu ceeea ce visai alamă argint aur argumetul suprem pentru ceea ce nu semănai
o piatră o apă o lume care-noată o rimă-ncrucișată crucea de la gândul fetei ce încă te-așteaptă
sedat e ultima dată așa spune de fiecare dată căzând cu capul în cadă nu știm ce vrea să vadă 
pace lumii care nu ne vede pace rândurilor dintre perne atât cât vor mai fi e verde 
treceam puntea dincolo de trepte-i lumea rinocerilor înghițiți de-un puma îi prindem urma

secolul vitezei începe să viseze

baracudă pâine udă până mâine până când
toată lumea se va ridica de la pământ strigând
libertate cu ce plec și ce vă las o lume nu-i un atlas 
în glas de seară mult prea multe ore-n ceas
poezie fragment viața de pe ciment
călătoria credeam că-ncepe și se termină decent 
fața gri inima gri 1-2-3-4 probă 0-2 robă psihiatru 
cimitir înfrigurat pentru cine te-ai rugat
insalubru ca sfârșitul arme sticle și granituri
ochiul care nu se vede ochi ce nu se văd de riduri
lume multă oameni puțini 
animale mestecând crini pe la vecini crezând că-s ciulini
totul într-o barcă ar fi vrut să nu ne știm
seringi lipsesc duminici lipsesc mă cheamă serafim
n-ai un pahar de vin să ciocnim să cinstim
șerpi stau la pândă după-un perete de scândură

sarcastic ca sarah

aluminiu peste gura delfinului 
n-o să te părăsesc niciodată
zice pleacă ziua crapă
clapele mele nu le-apasă nimeni iată
dintr-o altă perspectivă luată
din cartea cealaltă
duc lumea spre niciodată
nicio fată n-o să priceapă
nu plâng am tăiat ceapă
voia să-nceapă
nimeni la show 
nimeni în metrou 
nimeni în locul tău
abrambureală numărul de pe tricou
aluminiu algoritm
n-o să-mi pară rău 
n-o să-mi faci tu rău
larva se transformă-n hău 
totul e în capul tău
there's no room in hell
there's no room in here
am pus mâna pe stilou
am desenat un patrafir
singuratic antipatic
femeile cântă
cine stă la pândă 
cine stă s-ascundă
similitudini pierdute-ntr-o secundă

underworld - gura fratelui mortar

uite cum o dau sunt la modu' super-marfă 
n-o mai aștepta n-o se-ntoarcă niciodată
faci artă din ce spui faci artă din ce vezi
ferește-te ferește-te ferestrele sunt verzi
cadranul nu te vede da' tu-l vezi 
ziua pierzi noaptea 
lumina se lasă lumina de-acasă lumina m-apasă
văd totul ca-ntr-un cerc cerul nu mă vede-i cert
caramică spartă centrul lumii cearcăn ceartă
lume-nceată ca o lampă ce n-o să ardă vreodată
a fost o dată ca nicio altă dată 
că nicio poartă nu se deschide când ai vrea tu să se spargă
securitate descentrată 
un ultim gând 
lumină din lumină din lumină în pământ 
fluturi mari la kilogram 
parcă parada visurilor mele se pierde de mal
mortar peste gura fratelui 
ce jura că n-o să aibă el mai mult e vina lui
e vina lupului lumina cine fuge cu vina 
din vina cui ne-nvinovățim rămâne rugina
rămânem cu gina m-auzi 
o să vin-o zi când n-o să mă mai auzi
când n-o să mă mai auzi când n-o să mă mai n-o să mă mai auzi

ju$ufa downbeat

trac lumini mașini salvare moarte dezintoxicare
clovnul știe clovnul pare parcul plin de polizoare
tablouri luate din mare gânduri perpendiculare
șosele goale drumuri lungi spune-mi unde-ajungi cu toate-astea
poezie cubică ca curcubeul noaptea
în beirut furnicile-și fac scut se-apără de trecut
ca o lupă cu-ochii mici hai să pornim de-aici
telefonul schimbă fisa lumea ce mă visa
departe ca un nou icar căzut din zbor
aripile mult prea grele cine-are grijă de ele
totul felul de persoane tot felul de-animale tot felul de icoane
balene stând la soare cu gândul la comisiune
lumea e o peșteră cu pereți din sare
totul i-o iluzie și iluzia-i o iluzie
primul om pe marte primul om pe venus 
călătoria versus călătoria mersul
căluguri kilogram caligula uită versuri
ce rămâne după ce rămâne ce rămâne după ce rămâne 
poezie multe glume runda a noua lasă urme
mormântul dintre unde legat de punte 
cu flori la gleznă flori în benză florin beznă
am cunoscut o coafeză mă coafa mersul ei
am fructe câte vrei am runde câte vrei
așa că am rămas acasă la părinții ei
totul bine dimineți miros a tine nu a alge-n fine
a versuri fine mă prinde mă bine reîncep să semăn cu mine

#

în pauze zac miros a funingine
ninge deasupra unui singur acoperiș
schimbul de cuvinte și mai ales respirația întretăiată
frica de ceea ce nu va fi mâine
scheletul schimbându-și traiectoria eu plângând în vise
vinul se bea încet ceasul se strică
serul curge peste răni de demult
am două inimi de sticlă gânduri de bine
nu mai aud pe nimeni am învățat s-ascult de mine
schema unei după amiezi în care soare e și pentru cel care n-are
ultimul sunet degetul pe trăgaci
cineva mă lovește cu patul puștii cat lat
mă trezesc lângă pat într-o baltă de sânge
soldatul mă-ntreabă cine sunt ajunge
asta-ncercam să aflu dar nu răspund
seara cade rapid ploaia acoperă cazarma
morții cu muzicile băieți cu inimi de aramă
un gram de minte urcăm încet
pe scările din aracet
trag draperiile mă văd în oglindă
oglinzile încep să se stingă

molarul

cine zice ăla e
poezie cântece
visele și vasele
paranoia transele
se rup toate plasele
s-au oprit planetele
se-aud multe țipete
ține-te luminile 
adună-le 
ascunde-te 
sfârșitul nu te-ntreabă unde doare și de ce
dricul diamantele
diminețile 
fără cine știe ce în portmoneu
sunt tot eu
aștept la culoarea verde zmeu
cicatrici 
drum la bunici
oare cum erau șoselele când eram noi mai mici 
un copil de mingi 
patru mii seringi
plânge cere viață 
până nu-i mai pasă
scâncete grimasă
ochii goi pe masă
șobolani terasă
andrea mă lasă 
nu știe de mine 
nu mai vede bine
oare unde-și ține 
ce-ascundea de mine
cerul pentru sine
îl împart cu tine
cearcăne suspine