viețuiam ca într-o ciocolată aerată
și albă
și totul respira înăuntru și în afară
feriți de intemperii plânsete
frig și foame
an după an după an după an
mă făceam din ce în ce mai mic
iar tu din ce în ce
mai mică
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
am dus multe războie la 5 am despre care dimineața nu mai avea sens să scriu în patul meu în capul meu doar eu și victoriile imaginare r...
-
face me with courage said fear
-
come as you are cash is king the world is yours o tobă de jazz se aude din stânga o fetiță cu părul albastru mă caută era nouă perfecț...
#
sunt un con cu şapte capete destinul de pe ultima petală sunt frica sunt ultima seringă sunt fericirea aia care nu mai trece sunt tot c...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu