viețuiam ca într-o ciocolată aerată
și albă
și totul respira înăuntru și în afară
feriți de intemperii plânsete
frig și foame
an după an după an după an
mă făceam din ce în ce mai mic
iar tu din ce în ce
mai mică
sâmbătă, 1 martie 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
la sfâșit ce rămâne nimic din toate astea regele e mort praf și oastea dar tu ce credeai până la sfârșitul zilelor și-apoi în rai poet bun...
-
am ştiut atunci că Ruxandra fusese un caz fericit am ştiut că toţi ne vom fi citit poeziile cu teamă şi nepricepere din vârful unui bloc c...
where's everybody
in a village counting the circus employs on a lake, waiting the first circle in the summer, having no thoughts but not here i managed to let...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu