sâmbătă, 1 martie 2014

traiul

viețuiam ca într-o ciocolată aerată 
și albă
și totul respira înăuntru și în afară 
feriți de intemperii plânsete
frig și foame

an după an după an după an 
mă făceam din ce în ce mai mic 
iar tu din ce în ce 
mai mică
By la
Etichete: , , , , ,

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)
  • #
    sunt sensibil ca o limbă peste cer  ca o limbă peste cer  ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin   ca un mare baladin   ca u...
  • kantgrene
    într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
  • remediu kp10
    la sfâșit ce rămâne nimic din toate astea regele e mort praf și oastea dar tu ce credeai până la sfârșitul zilelor și-apoi în rai poet bun...

#

când câmpul cântă cresc arbori