viețuiam ca într-o ciocolată aerată
și albă
și totul respira înăuntru și în afară
feriți de intemperii plânsete
frig și foame
an după an după an după an
mă făceam din ce în ce mai mic
iar tu din ce în ce
mai mică
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
am dus multe războie la 5 am despre care dimineața nu mai avea sens să scriu în patul meu în capul meu doar eu și victoriile imaginare r...
-
face me with courage said fear
-
every morning every night when the stars smile back at me strowberies tiny bells a few eyes blinking colorful hands embracing all there is f...
out
mi-e teamă că durerea o să mă transforme într-un cerb cu coroana spartă în fond ce e în neregulă cu asta e-n neregulă dacă trăiești iar și ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu