viețuiam ca într-o ciocolată aerată
și albă
și totul respira înăuntru și în afară
feriți de intemperii plânsete
frig și foame
an după an după an după an
mă făceam din ce în ce mai mic
iar tu din ce în ce
mai mică
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori am senzatia ca esti aici ma privesti rabdatoare si astepti sa ma repar
-
am dus multe războie la 5 am despre care dimineața nu mai avea sens să scriu în patul meu în capul meu doar eu și victoriile imaginare r...
-
e 4:21 latră pare la fel ca mine mirosul mochetelor de vis a vis se simte încă zenobia încă strigă după ajutor rulată într-un covor în ...
funeralii
cerc închis într-un apartament ce seamănă cu o cameră de hotel pe același palier cu tine, îngerul tău păzitor și alți câțiva pieteni preg...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu