când devi bărbat, să mă cauți
nu am devenit bărbat
dar există un echilibru al tuturor lucrurilor
văzute
și nevăzute
creierul moale se așează în palmele tale de fetiță-femeie
și începe să cânte imposibilul devenit posibil
trebuie să o recunoști și tu totul tinde să meargă înspre adevăr
dar omul - această cârtiță care nu știe că lumina o să pună capăt
călătoriei
sapă
sapă fără oprire
râzând
mustind de tot ceea ce există mai bun în balta asta
pe care nu știm cine a umplut-o cu apă
și pești
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
spune, fii liber ca o caracatiță în marțea asta fii liber treci tu pe la mese și întreabă-mă, eu n-o să-ți mai răspund aș putea să știu cine...
-
suntem puntea fără să știm trecem prin timp cu timpanele pline de griji un elefant îmi arată calea seamănă cu mama, cu tata, cu bunicii când...
-
mergi tu să aduci o lumânare? chiar trebuie? doar n-o să stăm aşa, în beznă, o zi şi-o noapte de unde ştii cât are să ţină? nu ştiu atu...
iubire
iubire uitare și așternut pădure un cerb pierdut un diamant ce stă doar în frunte acolo îl vei găsi călătorind călătorind cu picioarele goa...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu