plouă pe planeta asta, doamne
atâtea destinații și atât de des aud nicăieri
grădina asta-i atât de mare și planetele-s multe
iar oamenii sunt din ce în ce mai departe de ei înșiși
de aici de sus se vede atât de bine, doamne
eu sunt doar un copil, nu pot să-i ajut pe toți, doamne
trimite tu îngerii tăi și spune-ne,
cum faci tu stelele, doamne
cum faci apa să curgă și să știe
să nu întrebe
și să nu facă nimic altceva în afara menirii ei?
vineri, 7 martie 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
la sfâșit ce rămâne nimic din toate astea regele e mort praf și oastea dar tu ce credeai până la sfârșitul zilelor și-apoi în rai poet bun...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
am ştiut atunci că Ruxandra fusese un caz fericit am ştiut că toţi ne vom fi citit poeziile cu teamă şi nepricepere din vârful unui bloc c...
where's everybody
in a village counting the circus employs on a lake, waiting the first circle in the summer, having no thoughts but not here i managed to let...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu