plouă pe planeta asta, doamne
atâtea destinații și atât de des aud nicăieri
grădina asta-i atât de mare și planetele-s multe
iar oamenii sunt din ce în ce mai departe de ei înșiși
de aici de sus se vede atât de bine, doamne
eu sunt doar un copil, nu pot să-i ajut pe toți, doamne
trimite tu îngerii tăi și spune-ne,
cum faci tu stelele, doamne
cum faci apa să curgă și să știe
să nu întrebe
și să nu facă nimic altceva în afara menirii ei?
vineri, 7 martie 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
spune, fii liber ca o caracatiță în marțea asta fii liber treci tu pe la mese și întreabă-mă, eu n-o să-ți mai răspund aș putea să știu cine...
-
suntem puntea fără să știm trecem prin timp cu timpanele pline de griji un elefant îmi arată calea seamănă cu mama, cu tata, cu bunicii când...
-
mergi tu să aduci o lumânare? chiar trebuie? doar n-o să stăm aşa, în beznă, o zi şi-o noapte de unde ştii cât are să ţină? nu ştiu atu...
iubire
iubire uitare și așternut pădure un cerb pierdut un diamant ce stă doar în frunte acolo îl vei găsi călătorind călătorind cu picioarele goa...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu