viaţa-i crudă dimineaţa
nici pe mine nu mă recunosc
mai departe
mai departe
rândul patru poezia e o metaforă
la etajul cinci sta cineva cunoscut îmi face cu ochiul îi trimit o pasăre
îmi trimite o semilună
îi trimit o trompetă cât capul lui andrei
mâna dreaptă
aici se întâmplă tot ce trebuie să ştii
ora patru
parcul tineretului
somnul de prânz
miroşi a fructe de mare şi-a pământ
marinarului nu-i pasă de noi de ce i-ar păsa
insectarul pe care
cinstea
miercuri scriu cu litere mici dezertez
mă iau în serios
mă iau împrumut mă iau în glumă
în chirie
tavanul râde de noi
plouă plouă plouă plouă multă apă pe metru pătrat aş fi vrut
atât de multe
propoziţii stând anapoda pe coapsa lui adam
ieşim din peşteră
peştii
marfarul cânta în mi minor
ninge în august
florile fructele
the end
miercuri, 13 februarie 2013
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
la sfâșit ce rămâne nimic din toate astea regele e mort praf și oastea dar tu ce credeai până la sfârșitul zilelor și-apoi în rai poet bun...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
am ştiut atunci că Ruxandra fusese un caz fericit am ştiut că toţi ne vom fi citit poeziile cu teamă şi nepricepere din vârful unui bloc c...
ochii și da ochii și nu
ochii lui spun nu ochii ei spun da e dimineață se privesc în ochi și servesc masa are haina ruptă ea întreabă: a trecut ceva, nu? în grădin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu