am făcut pălării cuburi şi inele
pe mine mă cheamă datoria
pe partea dreaptă răsare sufletul
simplu ca veneţia pe timpul verii
contele e un om bun
nu te ferii de mine, făcând trei-patru-două sute patruzeci şi două de plecăciuni
acum mi-e foame
unde găsesc şi eu o vioară
poftiţi
una cu arome, vă rog
sărind peste bucate
ploaie de la ora douăsprezece
deschide radioul
deschide-ţi mintea
nimic nu există
tu nu exişti
eu nu exist
liniștește-te
toate lucrurile sunt la locul lor
tu eşti acolo unde trebuie
la fel şi ceilalţi
închide ochii
respiră concentrându-te la nările tale
nu glumesc
inspiră şi expiră adânc concentrându-te la nările tale
vei zâmbi
ai zâmbit
ţi-am spus eu
sâmbătă, 16 februarie 2013
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
la sfâșit ce rămâne nimic din toate astea regele e mort praf și oastea dar tu ce credeai până la sfârșitul zilelor și-apoi în rai poet bun...
#
când câmpul cântă cresc arbori
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu