miercuri, 20 februarie 2013

La port

nu ştiu de ce-mi plac mie poeziile
christine mi-a recomandat să vin aici
am citit regulamentul
bineînţeles trebuie să-l calc în picioare

poezia e un petec
am uitat ce e poezia

un doctor ce lasă ipocrizia la intrare

eu uitând totul
arbori nevăzuţi asta e poezia?
oamenii nu-şi mai pierd demult respiraţia în faţa lunii

cine ştie pentru cât timp o să mai fim
cine ştie cine ne-a ales sau pe cine
am ales noi

cuvinte scurte
moara norocului
totul se linişteşte şi nimeni acum
mâine
de acum
înainte
//

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

ochii și da ochii și nu

ochii lui spun nu  ochii ei spun da e dimineață se privesc în ochi și servesc masa are haina ruptă ea întreabă: a trecut ceva, nu? în grădin...