e.

scriu un poem din două-n două săptămâni
fac un apel celor atenţi la tot ce spun
(celor cuminţi, celor nebuni...)
aduce-ţi-mi pe săptămână-un sac
plin cu cărbuni şi-o furcă nouă să-i întorc

am să mă străduiesc mai mult
atât cât pot şi am să vă răspund
la rugăminţi la rugăciuni dar nu acum
mă caută cineva prin rai

mă caută cu un telescop din lemn de prun
trebuie neapărat să plec/ să-i spun că nu primesc cadouri până la crăciun

d.

mă-ntreb de ce ninge cu fulgi cât capul elefantului toreador
în cea de-a şaptea luna a anului

jacheta Tamarei poartă cu ea un pumn de chei
le scot din când în când din buzunar şi iute
le rotesc pe degetul arătător

ţin de câteva nopţi un pinguin în buzunar
se dă deştept înghit amar
crezând că nimeni nu mai sta cu ochii la trăsnăile noastre

Povestirea ta, publicată la Humanitas

Florin Piersic Jr:

„Sunt ani buni de când vreau să public o carte cu scurte povestiri scrise de români. Am discutat cu editura Humanitas despre acest proiect colectiv. Îl putem face. Dacă ai o povestire (ficțiune sau realitate) pe care vrei să o vezi publicată, trimite-mi-o la adresa piersicjr@gmail.com cu mențiunea (la subject) PENTRU PROIECTUL FICȚIUNI REALE. Îmi rezerv dreptul de a alege povestirile care vor intra în acest volum. Evident, aici nu vorbim de bani. Birocrația ar deveni mult prea încâlcită în cazul în care editura ar fi nevoită să-i mulțumească pe toți deopotrivă. Cei care vor rămâne în acest proiect vor semna un contract prin care cedează editurii drepturile de autor. Singura garanție pe care pot să ți-o dau este că această carte va apărea sub îngrijirea mea. Povestirea poate conține între 3500 și 10.000 de semne (cu tot cu spații).

Dacă ești de acord cu tot ce am spus mai sus și vrei cu adevărat să-mi trimiți o povestire scrisă de tine, asigură-te că în mailul trimis ai atașat povestirea, și nu uita să menționezi numele tău, adresa fizică și eventual un număr de telefon.

Please share, guyz. Oricine poate participa. Proiectul rămâne deschis pentru cel puțin șase luni. Deocamdată, un termen-limită de trimitere a unei povestiri este 1 ianuarie 2013."

https://www.facebook.com/groups/366117403460275/

m 2.1

voiam o misiune şi, pentru păcatele mele,
mi-au dat-o
n-am mai putut să mişc nimic
gândurile nu mai erau ale mele
şi orice lichid părea să iasă afară din mine refuzând orice urmă de întrajutorare

caietele nu mai însemnau nimic
eu nu mai însemnam nimic
ei însemnau totul

un ventilator fără de care aş fi murit pe loc
nu tăiat sau înecat în cadă (asta ar fi fost o moarte uşoară)
poc. atât s-ar fi auzit. toată viaţa asta depinzând de trei litere
mă chinuisem să umplu pagini întregi
pentru absolut nimic
pentru absolut nimeni

Humoresque

sărutul nu e un cuvânt

e-o gură de pământ intrată înăuntru
exact la momentul oportun
cineva o aşteaptă acolo
făcându-i loc între patru perini de catifea

sărutul e-o gura de pământ
orezul inhalat înainte şi după operaţii
fără să mai ştii ce înseamnă frica
înfrângerea iona fusese un oaspete cumsecade

o dată ajuns între coaste şi-a curăţat pantofii cei buni
şi s-a pus cuminte într-una din camerele inimii - a doua
bătea plăpând
somnul nu-i mai fusese niciodată atât de limpede

limbaj

un nou limbaj îmi cere poezia
acum când în sfârşit a amprentat o revistă adevărată
şi o aşteaptă pe o a doua
acum tocmai acum
când alte flori mi se arătă în grădina părinţilor

am să ţi-l dau îi şoptesc culcându-mă pe o ureche
ea îmi scormoneşte în stomac strigând
trebuie să mai fi rămas ceva aici pentru numele lui dumnezeu

eu surâd crezând că asta-i ziua când poezia mă va părăsi
trebuie să mai fi rămas ceva aici o picătură de viaţă adevărată
trezirea asta ce nu poate
ce nu ştie a capitula