Versetul patruzeci şi unu

muncitori, zugrăvi, electricieni şi îngeri


confund magia cu adevărul
adevărul cu alte concepte ce nu-mi încap în raniţă
eu pot să-mi părăsesc ţara
ţara nu poate să mă părăsească
pe mine

ca atunci când te ridici gata-gata să pleci
gata-gata să laşi totul aşa
şi cineva te trage de mânecă şi-ţi spune
pe un ton cât se poate de grav
STAI JOS.

atunci nu mai ai nimic de dovedit
un ultim glonţ folosit "aşa cum se cuvine"
tâmplele primăvara
încerci să te lipseşti de ce-ai mai drag
la piept nu strângi pe nimeni/ dar

din darul cui am făcut raiul ăsta?
din răul cui am scăpat sare peste rănile îngerilor?
unu minus unu
troc cu suflete
troacă plină de poezii scrise femeilor din vieţile noastre

iartă-mă
iarna asta ne va găsi împreună
sau n-am să mai scriu niciodată
sau n-am să mai cer nimănui să mă iubească
sare peste rănile îngerilor

se întârzie cu lucrările
ne va fi frig
să ne mutăm
amuţim
câinele care strigă Ajutor
ai face bine să-l primeşti
Iisus e şi el pe undeva
aşteptând ca tu să faci ceea ce şarpele ţi-a spus
că trebuie

trenurile nu întârzie niciodat'
aleargă ca şi cum Dumnezeu ar vrea să ne arate o ultima dovadă
de iubire
din păcate
neîmpărtăşită
clădită
din păcate