trec peste poemele altor femei asemeni plugarului
ce priveşte cruciş peste grânele fără rod
trec peste vieţile lor ca acela ce ştie să iubească o singură
femeie
şi numai una
aruncă-le
nu sunt ale noastre
adormi ştiind că nu există decât o singură placentă
pentru tine
nu înainte însă de a-ţi ordona cu grijă rugăciunile
nicio dimineaţă nu seamănă cu alta
se poate să mai fi spus asta într-una din cărţile mele
pe care le ţin la adăpost.
potop/
confundăm Babilonul cu armele moderne
california
nesfarsit
cineva trebuie să-ţi spună adevărul
adevărul lui
sânge şiroind peste adevărul altora
america e departe
nicăieri nu e ca acasă
la ea.
luni, 4 iulie 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
la sfâșit ce rămâne nimic din toate astea regele e mort praf și oastea dar tu ce credeai până la sfârșitul zilelor și-apoi în rai poet bun...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
am ştiut atunci că Ruxandra fusese un caz fericit am ştiut că toţi ne vom fi citit poeziile cu teamă şi nepricepere din vârful unui bloc c...
ochii și da ochii și nu
ochii lui spun nu ochii ei spun da e dimineață se privesc în ochi și servesc masa are haina ruptă ea întreabă: a trecut ceva, nu? în grădin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu