The Pot

Cât despre adevăr... ce să vă spun...
fiecare scriitor are părerile lui
n-am să-i numesc, am să spun doar că uneori părerile coincid,
pe când alteori, părerile rămân doar nişte mâini ce n-au învăţat vreodată zborul
n-au avut de la cine sau
n-au avut pentru cine sau
n-au avut cu cine sau ce-să-mai-încoace-şi-n-colo

Totul e aşa cum
sau aşa cum
răspundeţi cu da sau nu
răspundeţi sau n-o să mai vorbiţi niciodată
sau n-o să mai simţiţi niciodată o pasăre
o ploaie liniştindu-ne
ca pe nişte copii ai nimănui

Medicamentele nu se schimbă precum hainele
iar foarfecele sunt instrumentele pe care le găsim cel mai greu
va fi o toamnă săracă
în amintiri
în rod
închidem ochii, deschidem cărţile la pagina cutare
şi-atât.

Marea e cu-ale ei
prizonierii îmi fug fericiţi de-a lungul grădinii ca şi cum
n-ar mai conta pentru ce trăiesc
pentru că trăiesc
şi aşa mai departe
fructele sunt la locul lor
totuşi, un musafir nepoftit ne pândeşte de undeva

Cât despre adevăr...ce să vă spun
Mai ştiţi replica aceea din Cehov de care am râs cu toţii într-o seară de duminică?
Cam aşa şi cu adevărul
cu viaţa
şi surorile ei
cu zborul
şi nenorociţii fără pic de noroc.