Poate de mâine voi fi nou.
Poate copilul din cavou mă va primi lângă obiectele aduse de-un Craciun…
Uitat, sau mult prea vechi, sau ‘mprumutat de la vecini,
Ce-n veci n-au dat niciun cadou,
Ce-n veci n-au vrut să știe că există.
Întreabă de-un bilet de tren, doar dus,
Făr’ să le spună că ar vrea să se întoarc-acasă;
Îl vor purta pe norul ce-l vor scoate din comun,
Inconștienți și ignoranți și indolenți, cum le e pasul,
Iar el îi va privi ca pe străinul veșnic repetent,
Ce n-a știut decât să-i fure locul său.
Loc al copilului cel vechi dintr-un cavou,
Ce viu intră în viețile de pe panou
Făr’ a spera la un semnal sonor,
Căci regula era s-aștepte oaspeții cu mâinile curate.
Poate stiloul va scuipa numai cuvinte noi,
Din cele mai frumoase,
Și nu-mi va mai păta hârtia ce o scot dintr-un trecut,
Fiindcă pe ciorne vechi nu știu să scriu...
Încerc, mototolesc, arunc,
Încep să obosesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu